Expoziție de fotografie documentară RADA

Festivalul Moldox va surprinde oaspeții cu o expoziție de fotografie documentară intitulată „RADA” ce prezintă viața Innei și a celor trei copii ai săi care au părăsit orașul Lugansk în 2014, când în estul Ucrainei a început războiul.  Au găsit o nouă casă în vestul țării, în Carpați.

Lansarea expoziției: 9 septembrie, ora 16:30, la Palatul de Cultură „Nicolae Botgros” din Cahul. Deschiderea expoziției va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu autorul acesteia.

Expoziția de fotografie dezvăluie, la prima vedere, soarta refugiaților ucraineni. Muntii au reușit să ascundă familia Innei de gloanțe și distrugere. Ne-am fi putut opri, oare nu asta era misiunea principală? Copii sunt acum departe de război. Dar războiul nu este principalul lucru în viața lor.

Mikhail Kalarashan face fotografie documentară și a dedicat patru ani istoriei Innei și celor 3 copii ai săi. Mii de kilometri cu trenul și autobuzul l-au dus la Rakhiv, orașul în care s-a refugiat familia Innei. Soarta lor a devenit centrul observației prin obiectivul său.

Inna, în pofida celor întâmplate, nu a privit în urmă cu frică și nu a dat voie războiului să devină principalul eveniment din viața familiei sale. Fiicele și fiul ei au putut să își păstreze copilăria. Mikhail a șters distanța și a transmis subtil dragostea mamei pentru copii, pentru viață, puterea și calmul ei, recunoștință pentru ceea ce este acum. Războiul le-a schimbat soarta dar mai puternic decât războiul este omul cu pace interioară.

„Uneori o persoană trece printr-o criză gravă în viața sa, ca să înțeleagă lucruri importante.  Ceea ce cred oamenii că este foarte sigur: casa sa, pământul său – de fapt, totul poate dispărea ca o bulă de săpun într-o bună zi. Relațiile, se pot încheia la un moment dat, dar nu în felul în care ai fi vrut tu. Mizăm pe lucruri foarte șubrede și schimbătoare. Cel mai important lucru, nu este ceea ce ni se întâmplă, nu faptul că eu și copiii mei suntem refugiați, dar modul cum noi ne raportăm la această situație. La un moment dat, mi-am dat seama că nu există victimă și nu există agresor.  Există numai viața și trebuie privită direct și fără iluzii sau prejudecăți”, conchide Inna.