Tradițional a fi „bătrân” era o valoare pozitivă iar a fi „tânăr” era ceva peiorativ. Bătrânul era un fel de tezaur uman: însemna înțelepciune și experiență. Tânărul însemna instabilitate, lipsă de cunoaștere și experiență. În ultima perioadă aceste valori s-au schimbat: tânărul e cel care are mai multă deschidere, experiență pentru lumea tehnologizată actuală, iar cel în vârstă e privit ca „retrograd”. Există astfel de conflicte? Ne mai confruntăm cu conflicte chiar pe piața muncii care are la bază discriminări legate de vârstă: cel de peste 40 de ani găsește tot mai greu un job. Cum rezolvăm acest conflict?