Tag: Interviu

Uncategorized

Let the Ancestors Speak – Oral History Workshop

The Museum of Ethnography and Natural History, Peace Corps Volunteers in Moldova and the  MOLDOX Festival, are coming together to invite people interested in history of deportations in Moldova at the ”Let the Ancestors Speak” – Oral History Workshop that will take place on 21st of February, 2017, starting with 10:00, in the Conference Room of the Museum of Ethnography and Natural History.

Oral History is the collection and study of historical information using sound recordings of interviews with people having personal knowledge of past events. Oral History is a phenomenal way of preserving history, and has been used at length by both governments and researchers to preserve not only the history of a country but the ideas a country was founded on.

The event is intended to serve as an entry point to later workshops, exhibitions, and events. There will be held discussions about what Oral History is and how to effectively conduct oral histories, based on the expert’s experience. The topic of the event will circle around the common theme of Soviet Era Deportations. The remaining workshops will also revolve around this theme.

The workshop will generally be broken down into 3 parts: 1.) Explanation of the history and exhibition of work done prior; 2.) How to conduct Oral Histories; 3.) Where to share oral histories and a call to action to go out and start interviewing. After the first event, workshops will be held throughout the year as a way to continue nurturing the growth of participants and also develop work for later exhibition with the National History and Ethnography Museum, as well as MOLDOX Festival.

As the “Oral History” project aims to raise awareness and recognition for the immediate need for the oral histories, as many of the former deportees are passing away. In order to achieve these results experts are working with the organizational team for the event:

 

Experts:

Varvara Buzilă – Ethnograph, Scientific Secretary at the Museum of Ethnography and Natural History;

Anatol Petrencu – PhD in History, member at the  Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Moldova;

Nicolae Pojoga – photographer, member of the Committee for Freedom of the Press;

Viorica Olaru – PhD in history, expert in phenomenon of deportations ( www.deportari.md).

 

Organizers:

 

Clary Estes – Peace Corps Volunteer, photographer, Oral History Team Member;

Ghendie Popescu – Contact person www.deportari.md;

Maxim Cirlan – MOLDOX Festival Director, Filmaker.

 

The Oral History workshops are a way to start building a larger Oral History community within Moldova. As Moldova develops, methods of media creation and reporting develop along with it, there are a number of young, eager Moldovans who are ready to take on the challenge of being the new media leaders of the country. Oral History is a gateway into larger, more complex media work and is an effective way to welcome new journalists, researchers, historians, and artists into the larger Moldovan history and cultural communities.

For more details you can contact Clary Estes macles.estes7@gmail.com,+37362162614

Maxim Cârlan: „Moldova ar putea fi numai film documentar, e foarte bogată în subiecte”, pentru Radio Europa Liberă

Un interviu cu cineastul Maxim Cârlan, organizatorul festivalului internațional de film documentar „Moldox”.

Maxim Cârlan, este un tânăr regizor și scenarist de film care a plecat din Moldova mai bine de zece ani în urmă. A făcut mai întâi a Facultatea de Litere în Grecia, după care a ajuns în Praga, la o școală de cinema. De ceva timp, locuiește și muncește în Berlin. În această vară a revenit acasă, în Moldova, pentru a pregăti prima ediție a festivalului internațional de film documentar Moldox, care urmează să aibă loc la sfârșitul acestei luni în Cahul.

8193ba2d-9fb2-4ab9-9b17-804367d3782d_w610_r0_s

Maxim Cârlan, o postură

Maxim Cârlan: „Cinematografia m-a interesat de mai mult timp, înainte ca eu să mă apuc să decid să învăț cinema în Praga. Când am văzut un film genial de Bertolucci, și eram pierdut, eram în trecerea asta de vârste: „Ce să fac, să devin una sau alta, a treia sau a patra…” atunci am văzut un film foarte frumos și mi-am spus că asta vreau să devin sau la un așa rezultat vreau să ajung. Anume capodopera asta de cinema m-a făcut să vreau să fac cinema.”

Radio Europa Liberă: Cum se numea?

Maxim Cârlan:The Dreamers” de Bertolucci.

Radio Europa Liberă: Ai revenit în Moldova după ani buni de absență…

Maxim Cârlan: „Printr-un grant câștigat de echipa mea o să facem un festival de film documentar la Cahul, Moldox. Festivalul este unul internațional și e în prima ediție și își propune foarte multe. De exemplu filme de clasa A, care au participat și au câștigat premii în toată lumea, la festivalul importante. Vor fi invitați regizorii acestor filme, ateliere de instruire a filmului documentar, mai ales cu o relevanță pentru schimbare socială, fiindcă acesta este și scopul festivalului, master-class-uri cu tutori vestiți, din diferite colțuri ale lumii, paneluri de discuții cu moderatori foarte puternici și invitați reprezentativi, interesanți, actuali în Republica Moldova.”

Radio Europa Liberă: Te-ai născut la Cahul, dar nu cred că asta a fost motivația principală atunci când ai ales anume acest oraș pentru organizarea festivalului de film documentar.

Maxim Cârlan: „Cu toate că am trăit în capitale până acum: Berlin, Atena, Praga și altele dar nu prea mă încântă centralizarea. Îmi place decentralizarea, consider că provincia ar trebui să aibă multe lucruri care se întâmplă, diferite evenimente unde nu se plictisește lumea și Cahul e un oraș la mijloc, destul de mare, dar totodată și destul de mic, cu o infrastructură destul de bună pentru un festival, are universități, are multe instituții de învățământ. Situația fiind acolo benefică, venind și eu de acolo, născut acolo, am considerat că e cel mai bun loc pentru un festival. După cum se vede și sponsorii noștri tot așa au crezut, donatorii tot așa au considerat.”

Te-am incitat? Citește INTERVIUL INTEGRAL pe pagina Radio Europa Liberă.

Vasile Ernu despre MOLDOX: „Vă garantez că o să vedeţi lucruri cutremurătoare, profunde, care ne răscolesc puternic şi ne pun pe gînduri.”

Interviu cu Vasile Ernu, moderatorul MOLDOX, Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială, care se va desfășura la Cahul între 25-29 septembrie 2016.

1.Stimate Domnule Ernu, Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială „MOLDOX” are onoarea de a vă avea invitat în calitate de moderator. Ce v-a determinat să acceptați invitația organizatorilor?

 Onorat sînt eu pentru că ceea ce-şi propune acest festival vine exact pe domeniul meu de interes, de problematici , de tip de discurs şi de reflecţie pe care le promovez şi le susţin.  Cînd Maxim Cârlan, sufletul evenimentului,  m-a contactat şi mi-a povestit ce se vrea cu acest festival şi ce conţine am spus DA fără să stau pe gînduri.  E genul de eveniment în care mă bag şi sînt gata să ajut oricînd.

Pe lîngă demers şi conţinut, fireşte că a jucat rol şi faptul că are loc în „provincie” şi mai ales în oraşul Cahul unde eu am copilărit, fiind născut la cîţiva kilometri de acest oraş, la Colibaşi. Aici am mîncat prima îngheţată, aici mi-am cumpărat prima uniformă, aici mă duceau fraţii la un suc la Skazka. Cahulul a fost primul meu oraş. Deci pentru mine este o întîlnire şi întîmplare fericită şi sper ca acest eveniment să aibă istorie şi să mă pot implica cît mai mult.

2. Ce este „MOLDOX” în opinia Dvs. și care este impactul așteptat pentru societatea locală de la desfășurarea festivalului?

Aşa cum spune şi titulatura lui el este în primul rînd un festival de film. Filmul, ştim cu toţii, este arta cu un potenţial imens şi cu o accesibilitate foarte largă. Însă nu este vorba de un film „de artă” sau despre  „Entertainment”, ci despre un cu totul alt gen. Este vorba de film documentar social, un gen foarte drag mie. Acest gen este o formă de povestire în imagini şi cuvinte şi mai ales de problematizare şi reflecţie a problemelor sociale, economice şi politice prin care trecem noi şi cei din jurul nostru. Şi vă garantez că o să vedeţi lucruri cutremurătoare, profunde, care ne răscolesc puternic şi ne pun pe gînduri.  O să vedem istoriile unor oameni de prin alte colţuri ale lumii în care ne vom regăsi. O să vedem filme despre noi şi regiunea noastră care ne vor face să medităm şi să găsim soluţii.

Care este impactul? La ce tip de impact aş vrea să mă aştept? Sînt mai mutle paliere aici. În primul rînd aş vrea să ieşim din festivismul cu caracter de divertisment promovat tot mai agresiv de clasa de mijloc moldovenească. Se pot face şi altfel de festivale, cu un real folos pentru comunitate.

În al doilea rînd cred că deschiderea lui spre comunitate e foarte importantă: ofertă de filme care nu mai pot fi văzute, cu teme foarte acute pentru comunitatea de aici şi nu numai; cu workshop-uri profesioniste educative care oferă gtatuit posibilitatea de a pregăti specialişti tineri în domenii diverse media etc. Astea sînt lucuri foarte importante.

În al treilea rînd o practică nouă, sau veche, dar uitată, de resocializare a spaţiului, a relaţiilor şi a comunităţii: vizionare de filme în spaţii în care nu se mai dau de ceva vreme filme, prezentarea lor  în satele şi şcolile din jur (un proiect care se vrea dezvoltat), discuţii cu cei de aici şi invitaţi, implicarea comuntăţii şi a oamenilor care iau decizii etc. Noi am cam uitat cum se fac lucrurile acestea. Şi nu în ultimul rînd conţinutul acestui fesitval: filme de top în domeniu, filme care nu se pot vedea decît la festivalurile de specialitate şi în anumite medii, cu teme foarte acute pentru noi. Cu discuţii şi dezbateri în jurul lor.

Asta poate ajuta şi la crearea sau impunerea unei noi agende sociale, politice şi economice. Sau cel puţin pot sensibiliza. Nu putem să reciclăm la nesfîrşit tot soiul de obsesii şi fumigene ale anilor 90 cînd în jur avem atîtea probleme sociale şi economice pe care mass-media mainstream şi politicenii le ignoră. Un festival poate face asta.

Din experienţa mea, festivalele de foarte bună calitate creează în timp o anumită euforie în jurul lor şi marchează şi influenţează locul în care se întîmplă. Aşa că sper să fie un festival care va marca oraşul Cahul şi toată regiunea, de acea cred că implicarea administraţiei locale este obligatorie. Chişinăul se aude?

3. Festivalul are trei teme centrale ce reprezintă de fapt problemele cu care moldovenii se confruntă zilnic și anume: exodul, libertatea de exprimare, oameni și pământ. Cum vedeți Dvs. soluționarea acestora?

 Da, sînt trei teme mari şi late cu care noi ne confruntăm şi pe care festivalul le pune în dezbatere. Sînt aduse filme cu această tematică şi vor fi cîteva dezbateri în jurul lor. Sînt teme globale, dar la noi ele au devenit foarte acute. Sînt teme care trebuiesc impuse pe agenda publică, sensibilizată populaţia şi mai ales impuse puterii, care văd că e preocupată cu tot soiul de fumigene.

Organizatorii au ales cele trei teme mari şi îi felicit pentru că sînt printre cele mai durutie teme. Eu am avut doar onoarea de a dezvolta puţin problematica. Vom avea şi invitaţi care cunosc aceste domenii şi care ştiu şi cum afectează ele regiunea.

Despre exod şi emigraţie cred că ştie mai toată lumea. În Basarabia nu mai există familie să nu aibă pe cineva plecat „la Moscova” sau „la Italia”. Cum ne afectează acest lucru? Cum afectează societatea acest lucru? Care sînt cauzele acestor fenomene şi cum unii se salvează anume prin posibilitaea aceasta? Sînt probleme care ne frîmîntă pe toţi, dar din păcate îi frămîntă se pare că mai puţin pe cei de la putere.

Despre pămînt, ce să mai spunem? O ţară predominat rurală şi mai puţin agrară aşa cum ne arată statisticile. Sîntem dependenţi de pămîntul care ne hrăneşte, dar care se pare că ne şi ţine în subdezvoltare pentru că nu putem să-l folosim altfel decît de o manieră premodernă. Problemele ruralului, ale satului, ale ţărănimii sînt probleme de o acuitate enormă în regiunea noastră. Iarăşi o temă tabu pentru putere. Oare de ce? Oare această populaţie nu este cumva abandonată?

Despre libertatea de exprimare iarăşi avem multe de discutat. După 90 părea că e valoarea pe care am cîştigat-o. Ne-am bucurat, dar după cum vedem ea se pierde foarte uşor prin altfel de mecanisme: monopolul unor oligarhi asupra trusturilor de presă, proapaganda, manipularea etc. E şi ea o temă importantă pe la noi.

Pe aceste teme vom vedea filme foarte bune şi vom avea discuţii, sper, consistente.

4. Evenimentul va avea loc în orașul Cahul și nu în capitală, așa cum se întâmplă dese ori cu evenimentele internaționale de la noi din țară. Cât de atractivă credeți că este locația festivalului pentru public?

 În regiunea noastră mai toate festivalurile şi lucrurile importante se fac în capitală. Există un centralism foarte puternic. În România e la fel, cu toate că în ultimii ani există o tendinţă spre descentrificarea asta culturală. Avem de exemplu cel mai bun festival de film, TIFF-ul, care se desfăşoară nu la Bucureşti, ci la Cluj. Sau cel mai bun festival de teatru nu e la capitală, ci la Sibiu. Şi atunci în acele perioade toţi doritorii de film sau teatru din ţară se mişcă în acele oraşe. E un adevărat „turism cultural”.

Personal, de ceva vreme, fug de „capitalele culturale” şi „evenimentle din capitală” pentru că, pe de o parte nu mă interesează „lucrurile din centru”, iar pe de altă parte mă interesează ruralul şi mai ales orăşelele mici care aparent sînt moarte. De aceea în ultima perioadă mă implic în tot soiul de evenimente care au loc în „provincie”. Recent am fost la o Tabără excelentă care are loc într-o comună, Telciu. Cred mult în această descentrificare şi mai ales pledez pentru evenimente care nu se adresează doar clasei de mijloc care este cumva autosuficientă şi destul de egoistă pe la noi. Uită să se solidarizeze cu cei din păturile din care provin. Adică evenimente care se adresează unei comunităţi mai largi şi păturilor diverse şi mai ales copiilor, tinerilor şi păturilor sociale „abandonate”.

Însă aici vorbim de un oraş precum Cahul, care este cel mai important oraş din sudul Republicii Moldova. Deci el trebuie să aibă mai multe oferte şi activităţi culturale pentru că e un pol de putere vrem noi sau nu vrem.

5. Care sunt așteptările Dvs. personale în raport cu acest festival?

Am mare încredere în echipa acestui festival. Ei au reuşit să convingă nişte parteneri străini că merită să susţină financiar un astfel de eveniment. Sper să aibă o susţinere tot mai puternică de la administraţia locală şi mai sper să audă şi cei de la Chişinău, de pe la ministere care ar trebui să susţină tocmai astfel de festivale.

Am spus mai sus care sînt mizele unui astfel de festival şi sper ca fie atinse.

Ca om care cunoaște destul de bine toată această maşinărie culturală şi socială, vă pot spune că dacă acest festival va ajunge la ediţia a 3-a, Cahulul poate deveni un pol cultural atractiv și foarte important în regiune. Chişinăul e ici, Bucureştiul şi Galaţiul colea, Odessa dincoace. Totul e la o aruncătură de băţ şi oamenii în regiune nu au mare ofertă în acest domeniu. Mai ales că acum toată lumea vrea să descopere ceva nou şi cu folos. Iar această zonă e total necunoscută. Aici începe Bugeacul, Dunărea e la doi paşi, cetăţile&oraşele de pe Dunăre peste drum, lunca Prutului este aici, oraşele şi sate cîte vrei, Găgăuzia după colţ, Ucraina peste deal, iar România e aici, peste Prut. Toate oraşele mari sînt la 3-4 ore cu maşina: Bucureşti, Odessa, Chişinău. Ai tot. Şi mai ales ai oameni. Iar pentru aceşti oameni trebuie făcute cît mai multe.

Dar visul meu cel mai mare ar fi ca acest festival, aceste filme să ajungă prin şcolile din sate şi orăşele. Trebuie să reactivăm casele de cultură, micile săli de cinema în care am văzut filme în copilărie şi acum stau abandonate. Dar pentru a sensibiliza şi forţa mîna puterii trebuie să înviem puţin acest interes. Oamenii trebuie să înţeleagă că au nevoie de asta şi că-i poate ajuta.

Aşa că abia aştept să revin la locul meu de baştină şi să pun umărul la acest eveniment. Nu am mai stat colo atîta de prin adolescenţă. Ne vedem la Cahul!

Scroll to top